Ce este Sharpe Ratio?

Raportul Sharpe sau Sharpe Ratio este un instrument de analiza utilizat pentru evaluarea randamentului investitiilor prin raportarea la riscul de volatilitate implicat. A fost dezvoltat de americanul William F. Sharpe, laureat al premiului Nobel pentru economie.

In esenta, ca si in cazul indicatorului alfa al lui Michael Jensen (puteti afla mai multe amanunte in articolul „Indicatorii alfa si beta” de pe acest blog), raportul Sharpe este o masura a rentabilitatii in exces obtinuta in schimbul asumarii volatilitatii cotatiei unui activ.

Desi este folosit pe scara larga de administratorii fondurilor mutuale, majoritatea investitorilor individuali nu sunt familiarizati cu acest instrument. Totusi, pentru cei mai multi dintre ei, utilizarea lui s-ar putea dovedi extrem de utila pentru atingerea obiectivului de a obtine randamente mai mari in conditii mai mici de risc. Formula sa de calcul este urmatoarea:

Sharpe Ratio =  (Rp ​- Rf​​) / σp

unde:

Rp – rentabilitatea anuala a investitiei

Rf – dobanda fara risc (poate fi dobanda la titlurile de stat)

σp​ – abaterea standard a rentabilitatii

Cu cat abaterea standard a cotatiei este mai mare, cu atat randamentul activului trebuie sa fie mai mare pentru a obtine un raport Sharpe ridicat. Prin urmare, daca doua active au performante anuale similare, cel un Sharpe Ratio mai mare prezinta un risc mai mic si, deci, este de preferat pentru o investitie.

Cum ne poate ajuta Sharpe Ratio sa alegem o investitie?

Desi raportul este utilizat in special pentru a compara diverse active, nivelul sau reprezinta si un reper pentru clasificarea oportunitatii unui plasament in aceste active dupa cum urmeaza:

  • intre 0 – 1 investitia este considerata slaba
  • intre 1 – 1,99 investitia este considerata buna
  • intre 2 – 2,99 investitia este considerata excelenta
  • mai mare de 3 investitia este considerata exceptionala

Cu cat Sharpe Ratio este mai mare, cu atat randamentul estimat al investitiei este mai bun in raport cu riscul asumat. Totusi, un plasament cu o performanta potential ridicata ar putea sa fie nepotrivit pentru un investitor conservator, datorita riscului implicat mai mare. De asemenea, un plasament cu un randament estimat redus si riscuri mici ar putea sa nu fie atractiv pentru un investitor activ care pune pe primul loc performata in detrimentul riscului. Depinde de fiecare individ daca se simte confortabil sa suporte un anumit risc pentru randamentul avut in vedere. Este o problema de alegere personala.

Tinand cont de performantele ultimilor 10 ani, indicelui BET ii corespunde un raport Sharpe egal cu 0,3.

Investitorii individuali pot atinge frecvent aceasta valoare, chiar daca nu au auzit de Sharpe Ratio, dar prin folosirea acestuia pentru a compara potentialele investitii pot obtine chiar mai mult, deoarece vor fi capabili sa le identifice pe cele adecvate tipului lor de personalitate.

Daca in urma calculului a rezultat un raport Sharpe negativ, inseamna fie ca rata fara risc este mai mare decat rentabilitatea preconizata a investitiei, fie ca aceasta din urma are un randament estimat negativ. In ambele cazuri investitia respectiva este considerata inoportuna.

Avantaje:

Raportul Sharpe are un avantaj real fata de alfa. In timp ce R_Squared  al unui investitii trebuie sa fie mare pentru ca alfa sa aiba sens, raporturile Sharpe sunt semnificative fara a fi conditionate de un alt parametru.

Alfa foloseste o referinta specifica pentru calculul Beta (in cazul actiunilor un indice bursier). De aceea este mai dificil de comparat oportunitatea a doua investitii diferite (ex. o investitie bursiera vs. o investitie in obligatiuni). In schimb, raportul Sharpe nu este limitat de un astfel de criteriu de referinta si poate fi utilizat pentru a compara cele doua tipuri de investitii.

Dezavantaje:

Principalul dezavantaj al raportului Sharpe, ca si in cazul alfa, este acela ca furnizeaza doar un numar, fara alte informatii adiacente care sa ne indice daca investitia respectiva este oportuna sau nu. De exemplu, un raport egal cu 1 poate fi obtinut atat pentru  o investitie cu randament ridicat, asociat unor conditii de risc mari, cat si pentru o investitie care ofera o performanta estimata mai redusa, dar in conditii mici de risc. Astfel, prin prisma valorii Sharpe Ratio, un investitor care cauta un plasament cu randament mare ar putea considera eronat ca o anumita investitie este nepotrivita.

Un alt dezavantaj este acela ca trateaza in acelasi fel volatilitatea cauzata de cresterile si scaderile cotatiei, desi principalul risc al unei investitii este cauzat de acestea din urma. In plus, formula de calcul nu face distinctie intre deprecierile intermitente si cele consecutive. Astfel, o investitie intr-un titlu aflat in scadere ar putea fi neproductiva pentru un investitor pe termen scurt, chiar daca beneficiaza de un raport Sharpe favorabil.

Cel de-al treilea dezavantaj, comun majoritatii metodelor de estimare, este acela ca foloseste cotatiile istorice pentru a calcula randamentul unei investitii. Intr-un mediu stabil acest dezavantaj este neglijabil. In schimb, in cazul unor schimbari majore de context, diferenta dintre calcul si realitatea poate fi foarte mare.

 

Raportul Shape poate fi folosit pentru gestionarea portofoliilor in scopul reducerii riscului asmumat fara a afecta rentabilitatea. Acest lucru poate fi realizat prin adaugarea unor investitii cu o corelatie scazuta in raport cu cele existente in portofoliu.